1 din 4 copii este umilit constant la școală în fața colegilor. 1 din 5 copii umilește constant un coleg de școală. 3 din 10 copii sunt excluși din grupul de colegi, în mod repetat. 1 din 6 copii este bătut în mod repetat. 8 din 10 copii afirmă că au fost martorii unei agresiuni repetate. Aceste cifre dintr-un studiu realizat de Organizația Salvați Copiii ne arată că bullying-ul nu mai este doar un termen american, ci o realitate pe care ne-am însușit-o, se pare, rapid și temeinic. Sau am perpetuat-o, pentru că este clar că acest fenomen nu este nou. Fiecare din noi are sau cunoaște o poveste tristă din anii de școală. O poveste despre excludere, umilire, porecle jignitoare, batjocură sau chiar bătaie.

Deși multe cadre didactice sau conducerea școlilor consideră că formele de agresiune suntjoacă de copii, bullying-ul este o realitate și încă una destul de gravă

Itsy Bitsy, în colaborare cu Primăria Sectorului 3 a inițiat programul Școli fără bullying în sectorul 3, adresat cadrelor didactice din învățământul primar și destinat prevenirii și ameliorării fenomenului de bullying în școli. Sala evenimentului a fost arhiplină, un semn că nu toată lumea este amorțită și indiferentă, ci mai sunt și cadre didactice implicate și dornice să schimbe ceva.

Specialiștii invitați la eveniment  au fost Adriana Mitu – trainer în dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor, Andreea Neagu -psiholog clinician și psihoterapeut, formator și consilier parental, Leon Magdan – cadru didactic, autor de manuale și caiete școlare, jocuri, povești și spectacole pentru copii, Gabriela Maalouf – psihoterapeut și consilier școlar, Mirela Horumba – psihologul părinților și prin mesaj video Gáspár György, psiholog clinician și psihoterapeut relațional. Întâlnirea a fost moderată cu extrem de multă empatie și dăruire de Nadia Tătaru, fondator Itsy Bitsy.

Termenul de bullying vine de la bully (engleză), care înseamnă bătăuș, huligan

Cuvântul nu are o traducere exactă în română, dar poate fi asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare.  Definiția, așa cum va apărea ea în legea educației naționale nr.1/2011 – modificată, sună așa: bullying-ul este acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, în mod constant și repetat, care implică un dezechilibru de putere, care au drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane. Această acțiune vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau categorie defavorizată, ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale.

Bullying-ul diferă de alte forme de agresiune sau violență

El este o formă de abuz fizic și emoțional și este intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva, se repetă – aceeași persoană este rănită mereu și prezintă un dezechilibru de forțe – întotdeauna unul este puternic și celălalt slab.

În bullying nu există o victimă și un agresor, ci există două victime

Bullying-ul poate fi fizic – lovire, împingere, deposedare de bunuri, verbal – amenințare, poreclire, batjocură sau relațional – umilire, izolare, excludere, discriminare, răspândire de zvonuri. La bullying fizic sunt predispuși mai mult băieții. Bullying-ul relațional lasă urme extrem de adânci, pentru că atunci când cineva este exclus, reacția la nivelul creierului este identică cu reacția la o rană fizică.

Bullying-ul nu este o etapă normală în dezvoltarea copiilor și nu ar trebui privit ca o joacă. El contribuie la lipsa de concentrare, inclusiv în cazul copiilor care asistă la cazuri de bullying, scăderea încrederii în sine, depresie, abandon școlar, rezultate slabe la învățătură. În cazuri grave se poate ajunge chiar la sinucidere.

Actorii în bullying

Bullying-ul este un fenomen de grup, bazat pe relații sociale. El nu are loc fără martori, atunci când în încăpere sunt doar victima și agresorul. În bullying sunt implicați trei actori: agresorul, victima și martorii. Martorii pot fi complici – asistă și întăresc acțiunile agresorului, apărătorii victimei și spectatorii – cei care nu se implică deloc.

Bullying-ul nu se rezolvă dacă pedepsim, certăm sau rușinăm agresorul

Cel mai bine este să creăm condițiile unui dialog între agresor și victimă, în care victima să înțeleagă impactul acțiunilor sale, efectul. Cel mai bine se realizează acest lucru prin metoda oglindire-validare-empatie. Se pun cei doi față în față și sunt îndemnați să spună ce au simțit. Victima va reproduce agresorului ceea ce i-a spus/făcut acesta, apoi va spune ce a simțit el. Acest proces ajută pe fiecare dintre protagoniștii bullying-ului să se pună în pielea celuilalt.

Copilul agresiv va face ceea ce se așteaptă de la el

Prin agresiune el caută să își împlinească anumite nevoi. Pedeapsa nu ajută, deoarece el vorbește și acționează dintr-o rană, agresiunea are în spate anumite simptome. În cele mai multe situații, copilul agresiv a fost la rândul său victima unei agresiuni din partea părinților, a fraților mai mari, a rudelor, cadrelor didactice sau a altor adulți. Copiii care sunt abuzați au un risc crescut de a abuza alți copii și, mai târziu, de a-și abuza proprii copii sau părinții vârstnici.

Pentru a da șansa copiilor să vorbească între ei, o metodă propusă de specialiști este Cercul prieteniei. O oră pe săptămână, copiii să se așeze în cerc (sau în ce formă permite spațiul din clasă) și să discute despre ceea ce le-a plăcut și ce nu le-a plăcut în acea săptămână la școală.

Copiii ar trebui încurajați să vorbească unii cu alții și să spună ceea ce nu le place la comportamentul celorlalți. De exemplu: Mihai, nu îmi place că mă ciupești, în loc de Doamna, Mihai m-a ciupit sau De ce m-ai ciupit? Încurajați dialogul dintre copii în prezența unui mediator.

În cazul victimelor, se recomandă două abordări

Prima este să vorbim cu victima și să îi valorificăm calitățile în fața colegilor. A doua abordare este să găsim un mentor din rândul colegilor – unul sau mai mulți copii empatici, sociabili, cu abilități de socializare ridicate, care să îi ajute pe cei marginalizați să se integreze.

Avem tendința de a îi forța să își ceară scuze și să ierte, dar așa nu rezolvăm nimic. Trebuie să le trezim empatia.  Empatia se activează prin a-l ajuta să se pună în locul victimei.

La nivel de clasă, o soluție ar fi învățarea socială și emoțională. Copiii au nevoie de abilități de conștientizare de sine și management de sine, apoi abilități sociale.

La nivel de școală, o politică anti-bullying coerentă este necesară.

Dincolo de ea, este nevoie ca profesorii să găsească soluții alternative. Cel mai mult mi-a plăcut intervenția lui Leon Magdan, profesorul de joacă, care a avut un mesaj extrem de puternic pentru cadrele didactice.

Nu vă mai conformați sistemului! Vă ucide și pe dumneavoastră și pe copii!

Ieșiți cu copiii în curtea școlii și faceți matematică acolo.
Nu mai luați atât de în serios școala. Învățați să vă jucați. E mai important să faceți un joc decât o pagină de exerciții. Adresați-vă sufletului copilului, nu minții lor! Copiii au nevoie de joacă, când o vor primi vor merge de drag la școală.

O altă soluție propusă este existența unor centre de activități în clasă – centru de citit, centru de pictură, de colorat. Dacă un copil terină mai devreme fișa, pentru a nu-i deranja pe ceilalți, el va citi sau va modela/colora. Acest lucru se poate întâmpla și în bancă, în lipsa unui spațiu dedicat, dar este foarte important să fie regulă, nu opțiune. Ai terminat mai repede, citești sau modelezi/colorezi. Astfel se evită interacțiunile nedorite din timpul orei.

Un aspect extrem de important este siguranța emoțională a copiilor. Acasă, copiii au nevoie ca părinții să îi asculte, să se joace cu ei, să le umple rezervoarele emoționale. Este foarte important ca învățătorii să facă echipă cu părinții, să comunice pe marginea nevoilor copiilor.

Ca părinte, nu este sănătos ca într-o situație de bullying să ignorăm sau să încurajăm răspunsul cu aceeași monedă. Nici agresorul nici victima nu sunt confortabili cu ceea ce li se întâmplă. Bullying-ul este un joc de putere psihologic, în care fiecare vrea să conteze.

Când copilul este conținut emoțional așa cum trebuie, conflictul se poate rezolva foarte repede, dar niciodată prin ceartă, pedeapsă și rușinare.

Plan strategic de aplicat în interiorul clasei de elevi

Se poate aplica în mai multe etape.

Prima etapă este informarea

Părinții trebuie informați despre ce este și ce nu este bullying-ul, cine sunt actorii în bullying, tipurile de bullying, cum pot identifica în ce postură e copilul lor, ce pot face dacă copilul este implicat într-un act de bullying și care sunt urmările emoționale ale unui comportament de bullying.

Copiii trebuie informați despre ce este bullying-ul, cine sunt actorii, ce pot face dacă observă o astfel de situație, cine îi poate ajuta – învățătorul, consilierul școlii, părintele și ce se poate întâmpla – consecințele morale ale actului de bullying.

Informarea copiilor se poate face sub forma unei prezentări cu imagini. Un exercițiu util este ca elevii să aleagă ei înșiși din mai multe situații pe cele care cred că sunt acte de bullying.

A doua etapă este raportarea și înregistrarea cazurilor de bullying

Raportarea poate veni veni din partea părinților, elevilor sau consilierului școlar. Este foarte important să nu se încurajeze pârârea. Este necesară păstrarea unui echilibru, dar cadrul didactic trebuie să știe de cazurile de bullying și să ia măsuri imediate.

A treia etapă poate fi implicarea elevilor în găsirea unor strategii pentru rezolvarea situațiilor din clasă. Acest lucru îi va face mai activi în aplicarea măsurilor propuse de ei. Învățați-i să evite măsurile punitive.

A patra etapă este discuția cu agresorul. Aceasta se face etapizat, în funcție de gravitatea comportamentului.Întâi se face discuția dintre cadrul didactic și agresor, apoi sunt implicați părinții, apoi consilierul școlar. În situații foarte grave se ajunge la implicarea directorului.

autor: Ioana Marinescu 

sursa: pisicapesarma.ro