Bine aţi venit, Vizitator
Principală » Fişiere » Pagina psihologului » Psihologul în ajutor părinților

Clasa 1, emoții , întrebări, provocări. Î
2019-08-29, 10:26 AM

Pregătirea psihologica este foarte importantă pentru copil şi este superioară pregătirii cognitive sau materiale. Ea începe mult înainte de 1 septembrie. 
Abilitățile sociale și emoționale, cred, sunt cele mai importante. Pentru a fi un elev de succes la școala, dar și pentru a reuși în viață, copilul trebuie să aiba o dezvoltare socială și emoțională bogată. În ziua de astăzi, psihologii au observat că părinții pun mai mult accentul pe dezvoltarea fizică sau intelectuală a copilului, decât pe cea emoțională sau socială.
Cu toate acestea, dezvoltarea emoțională stă la baza deprinderii competențelor sociale sau cognitive. Inainte de a intra la școala și a învăța bine sau a primi note bune, copilul trebuie sa învețe:
- să-şi exprime emoțiile sau sentimentele;
-să-şi controleze impulsurile;
-să știe să asculte;
-să urmeze instrucțiuni simple;
-să împartă jucării si lucruri etc.
Toate acestea fac parte din dezvoltarea emoțională și socială a copilului și sunt esențiale pentru modul în care evoluează în şcoală și la maturitate. O dezvoltare emoțională bogată contribuie la o viață sociala activă a copilului.
O pregătire importantă pentru școală reprezintă calitatea relațiilor intrafamiliale şi se conturează în raporturile de comunicare între părinți și dintre părinte -copil. Copilul învață nu din ceea ce i se spune dar din ceea ce observă. Educația și pregătirea pentru etapele de trecere începe în primii 7 ani și nu după. Dezvoltarea afectivă, mentală , lingvistică este puternic influențată de membrii familiei.
Până la dobândirea abilităților sociale, copilul trebuie să capete incredere în forțe proprii și să-și dezvolte stima de sine, să învețe să aibă răbdare și să coopereze cu ceilalți. Grădinița este mediul în care abilitățile sociale se conturează cel mai bine si se dezvoltă cel mai ușor, datorită interacțiunilor cu ceilalți copii și sprijinului educatoarei. Copilul nu este doar educat și stimulat cognitiv în grădiniță, ci și disciplinat. Din interacțiunea cu ceilalți copii și din sfaturile pe care le primește de la educatoare, preșcolarul deprinde ușor o mulțime de bune maniere și reguli de bună purtare.
Să nu transmitem copilului mesajul despre școală ca despre "bau- bau". Să -i vorbim într o manieră pozitiva. Atenție ce discutați în fața copilului cu ceilalți adulți ca sa nu prindă o imagine deformată despre şcoală. E important să -i transmitem copilului că școala nu vine cu greutăți ci vine cu responsabilități.
Să asigurăm copilul că indeferent ce se întâmplă în școală poate să vină la Dvs şi să vă spună. E important să separăm copilul de comportament. Că sunt iubiți indiferent de ceea ce fac. Mesajul de genul : " Eu te iubesc așa cum ești , dar nu - mi place comportamentul tău, hai să vedem ce putem face? Ce putem schimba?"
Să faceți o vizită , cu 1 -2 săptămâni, la școala ce va învăța, să vizitați profesorul, să faceți cunoștință. Să vorbim despre școală cât de frumos putem, povestiți despre experiențele Dvs amuzante când ați mers la şcoală.
Foarte important să amplificați interesul față de școală. Acea uimire , acea nerăbdare față de a cunoaște lucruri noi care îl va ajuta enorm de mult pe viitor în procesul de învățare.

Cum credeti , ce simte copilul care se pregăteşte pentru şcoală? În raport cu şcoala, copilul are sentimente complexe:
- este dominat de ambivalenţa dintre dorinţă şi spaimă, dintre curiozitate şi sfiiciune, dintre curaj şi retragere;
- idealizează şcoala şi o consideră o „împărăţie” în care totul devine posibil, în care toate întrebările primesc un răspuns;este dornic să admire şi iubească orice dascăl i-ar putea deschide uşa cunoaşterii;
-vrea să se dedice studiului cu puteri fermecătoare. Pare o magie să poţi citi, să poţi folosi acele semne ciudate pentru a scrie, să mânuieşti abil stiloul, să transformi alchimic sunetele în semne.
Cum putem ajuta copilul care intră la şcoala? 
- îl încurajăm să fie sociabil, comunicativ, tolerant, prietenos, independent;
- noi înșine suntem relaxaţi, încrezători, binedispuşi;
- discutăm cu el despre şcoală în funcţie de interesul său, de temerile lui, cu calm şi cu bunăvoință:
- nu combinăm începerea şcolii cu alte schimbări în viaţa copilului (schimbarea locuinţei, a camerei, a persoanelor de îngrijire);
- nu-l împovărăm cu propriile noastre temeri, neîncrederi, nesiguranțe, tensiuni.

După 1 septembrie țineți cont de următoarele lucruri:
Oferiti copilului posibilitatea de a se relaxa după școală. Copiii au nevoie de timp să se relaxeze după școală așa cum au nevoie și adulții după o zi de muncă. Nu se recomandă activități care implică TV și PC imediat ce s-a întors de la școală.
Aranjați în mod adecvat spațiul de studiu al copilului. Biroul,masa de studiu ar trebui să fie libere, fără alte obiecte care ar putea să -i distragă atenția. Pe masa se vor găsi cărțile și caietele de școală și penarul cu intrumentele de scris. Copiii scolari mici au nevoie să lucreze în liniște deoarece pot fi cu ușurință distraşi de la ceea ce fac.
Stabiliți un moment specific pentru efectuarea temelor. Pregatirea temelor trebuie să fie făcută cel mai bine imediat ce copilul a avut un timp de relaxare dupa ziua de școală. Oricum este eficient să stabiliți momentul de efectuare a temelor inainte de a se implica în activități de vizionare TV sau a iesi la joacă afară. 
Întrebați copilul despre tema de casa. Cei mai mulți dintre copiii le spun părinților cu sinceritate ce au de făcut pentru a doua zi. (Așa e pentru copiii din clasa 1-4 , apoi lucrurile la acest capitol se schimbă.)
Ajutați copilul să înceapă. Mulți copii au dificultăți cu pregătirea temelor,unii datorită faptului că nu înțeleg sarcinile ( ce au de făcut ), alții pentru ca își doresc mai degrabă sa facă altceva (nu pot să - și amâne dorința imediată de a se juca, pentru a se implica într- o activitate nedorită de el , dar dorită de părinte ). Cel puțin la început copiii școlari mici au nevoie de ajutorul părintelui pentru a intra într- o rutină. Fiți pregătit pentru prima perioada să stați alături de copil.
Stabiliți cu copilul câteva reguli de bază. De exemplu : te poți juca/merge afară/ te uita la Tv după ce faci temele. Fiți consecvenți , nu admiteți abateri, reamintiți copilului de fiecare data despre reguli, dacă e nevoie.
Oferiti copilului încurajări când își face temele. Lăudați copilul specific și detaliat :" Uite ce super, ai răspuns deja la 5 întrebări, lucrezi foarte bine." Aceste comentarii sunt foarte utile pentru copii pentru a -i încuraja de a ramâine în sarcina și a se concentra mai bine pe ceea ce face.
Oferiți ajutor doar dacă copilul cere. Copilul ar trebui să aibă șansa de a aborda în felul sau sarcina înainte ca părintele sa i ofere ajutor.
Evitați sa criticați copilul. Copilul școlar se afla în perioada de învățare a abilităților . Greșelile sunt specifice oricărui proces de învățare. Transformați orice greșeală în opurtunitate de învățare și nu priviți ca pe o catastrofă. Când copiii își fac sarcinile , ei au nevoie mai degrabă de încurajări pentru aspectele care le au făcut bine sau pentru încercarea de a rezolva singuri sarcina decât să fie criticați pentru ceea ce au făcut greșit. Deși veți fi foarte tentați să criticați munca copilului , acest lucru este greșit și ineficient. Critica de regula descurajează copilul.
Apreciați mai mult efortul copilului decât performanța.
Planificați o activitate plăcută după efectuarea temelor.
Timpul alocat temelor nu ar trebui sa depășească 60 minute la finalul clasei a 4.
Temele nu trebuie sa interfereze cu nevoile de relaxare , odihna , joc și timpul liber ale copilului.

Cum puteți crește motivația copilului pentru procesul de învățare :
1.Prin focalizarea pe aspectele pozitive ale copilului, pe efort, încercare, străduință, nu pe rezultat. Îmi place metoda pixului verde, unde cu culoarea verde se subliniază cea ce a făcut copilul bine. Sistemul nostru de învățământ ar putea implementa aceasta metoda în loc să pună în evidență greșelile. Aici avem duble beneficii , copilul este încurajat să facă la fel de bine sau mai bine, nu se pune accent pe greșeli. 
2. Prin atenția acordata progreselor făcute de copil și aspectelor pozitive ale situației. " Apreciez modul în care ai rezolvat. ..."
3.Prin acceptarea diferențelor individuale - fiecare copil învăța diferit un comportament și reacționează diferit într o situație. " Mă bucur când tu......"
4.Prin încrederea zilnică pe care i- o acordați. "Cred în tine....Știu că poți. ...."
5.Prin așteptările realiste față de copil, așteptări adaptate nevoilor și potențialului lui de dezvoltare. " Sunt mindra /u când tu......"
6.Prin evitarea comparațiilor și competiției între copii. " Pentru mine ești special....."
Unica persoana cu care se compară copilul este el însuși. Pt asta păstrăm caietele şi îi arătăm cât de mult a evoluat prin efortul depus. De ex. Uite Cum e scris de la începutul caietului, la mijloc și la sfârșitul lui. Anxietatea de performanță apare des în primii ani de studiu. În viața de adult, internalizând vocea părintelui şi acest model , nu se va compara cu alții ci va performa bazându se pe el și pe realizările lui.

 

Autor: Cezara Dilevschi

sursa: facebook

Categorie: Psihologul în ajutor părinților | Adăugat de: admin
Vizualizări: 106 | Descărcări: 0 | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]